Macar acum sa mai zambesc....

....cand razele de soare imi deschid ochii. Cand nici macar cafeaua nu ma incanta si prefer sa lenevesc alte cateva ore bune. Cand o usoara adiere ma mangaie. Cand ascult noutatile la radio si nu ma simt deloc atras de monotonia orasului. Cand nu imi lipseste nimeni mai mult decat berea rece si poate un pachet de tigari , dar totusi nu devine nimic o necesitate pentru a ma simti bine...o fac oricum. Nu exista nimic care sa imi schimbe starea...de inlocuit nici nu se pune problema. Ati trecut fiecare din voi prin starea asta. Unii poate alaturi de persoana iubita , altii poate singuri. Relaxarea e aceeasi si e incomparabila. Fiecare asteapta sa o faca iar. Trist este ca majoritatea doar o data pe an. Multi ne-am obisnuit cu asta , dar eu am replica mea in zilele cand nu muncesc....macar acum sa mai zambesc!! NOROC!!!

si daca ploua...eu ma ud

...o ploaie de vara. Stropii mari se sparg , striviti de pamant. In minte nu am decat ideea ca ploaia sfarseste la fel ca omul , se lasa calcata in picioare , dar nu se plange atat de mult. Ma gandesc si ca a ajuns inaintea omului la concluzia ca in cantitate mare (numar mare,cazul omului) poate face ravagii , sau bine , dar oricum isi atinge scopul. E mandra ca e independenta. Nu are conducator , si nu conduce pe nimeni. E libera si nici macar nu ia decizii. Ea nu iubeste , dar nici nu sufera. Pare sec , dar eu o asociez cu mine. Oare mie nu mi-ar fi mai bine daca nu as lupta atat si nu m-as zbate? De ce sa produc cat timp nu consum? De ce sa il amuz pe altul cat timp eu nu pot sa rad? De ce sa ranesc daca eu nu am lacrimi? Singurul care e mai trist e cerul , care plange cand ne vede prostia , nu chinul. Noi doar omoram. Pentru ceva ce nu folosim pe viitor , ceva inutil. Dar nimeni nu intelege asta. Acum plangeti pamantul , dar o sa vina si vremea cand el rade si va acopera! Restul platim pentru pacatele altora. Sfarsim la fel , dar cati din voi or sa aiba puterea sa o faca razand,impacati ca nu au pentru ce sa planga? Suna ciudat...asa era si pentru mine atunci , dar cu timpul totul prinde contur. Dorintele fiecaruia se schimba de la o zi la alta sau chiar mai des fara ca cele precedente sa fie implinite! Voi va sfasiati intre voi si va blestemati cat timp locuiti sub acelasi acoperis , "slujind" acelasi Dumnezeu. Dar nu ganditi la timp faptele voastre pentru a oferi un sprijin material si preotului. Daca persoana care iti face legatura cu Dumnezeu e mai pacatoasa decat tine oare tu esti iertat? Un preot batran acum cativa ani mi-a spus ceva ce nu multi ar spune , legat de viata "dreapta",cum o numesc unii "crestini":"Paradisul e acum, aici, nu-l mai amanati pana ajungeti dincolo.(Emil Cioran)" si m-a facut sa inteleg ca nu tine de Dumnezeu viata fara pacate ci doar de constiinta mea si de mustrarile pe care le pot avea pe viitor. Am inteles ca......raspund aici pentru faptele mele atat fizic cat si psihic si...daca ploua....eu ma ud!
Acum , la final , tot ce imi vine in minte e o alta idee , amintindu-mi un alt citat de-al lui Brancusi , de data asta. Daca Iisus s-ar intoarce pe Pamant , asa cum voi credeti sau sperati , in viziunea mea asta ar spune: "“Cînd am plecat de aici, v-am lasat saraci si prosti, iar cînd am venit v-am gasit si mai saraci si mai prosti !”. Amin

o aia...

"Oaia paste. Romanul vegeteaza. Ei doi traiesc intr-o perfecta simbioza. Oaia nu lupta , nu se supara , dar se plimba. Plimbarile oii se cheama transhumante si sunt in functie de vreme.
Plimbarile omului se cheama emigrari si sunt influentate de vremuri.
Oaia e docila. Ea , oaia , isi da obolul de par linistita si pe deplin impacata cu soarta ei de oaie in fiecare an , in fiecare primavara. Oaia , ca si poprul roman , isi sacrifica puii fara a se razvrati."- FLORIN CHILIAN

pe viitor as vrea sa....

.....sa pot sa spun ca nu am regrete. Sa pot sa rad cand interioru-mi plange(aia cu inima nu o pot folosi ca au luat-o toti retarzii),sa fiu aproape de oameni care sa imi permita sa ii bucur,sa ma accepte langa ei mereu si sa imi spuna ca inainte de orice esec sta placerea de a incerca,sa ma motiveze spunandu-mi ca inainte de victorie treci prin nenumarate pierderi, cand lenevesc sa imi spuna ca partea cu norocul incepatorului e valabila doar la nastere si din cand in cand sa ma mai faca dracu sa plang sa imi stearga zambetu' asta idiot dupa fata. As vrea sa imi multumesc familia asa cum isi doreste, dar pe partea cealalta sa ii fac sa inteleaga ca imi e mai bine singur, sa inteleaga ca nu vreau ajutorul lor si ca de acea sustinere aveam nevoie la inceput, nu acum cand sunt satul deja si obisnuit sa fiu singur,sa uit si sa lupt si sa uit din nou pentru ce am luptat. Pe EA o rog frumos sa ma ierte pentru cate i-am facut pana acum, dar sa ma inteleaga ca nu e usor nici pentru mine ( imi pare rau ca ma plang mai des eu decat tine :)) ),sa stie ca e singurul meu punct de sprijin si ca ea o sa ma ajute pe viitor sa rastorn Pamantul...e umarul care imi sprijina capul cand plang. Pe viitor as vrea sa rad mai cu pofta si sa nu va mai umplu capul voua,cititorilor, de atatea cacaturi care va irosesc timpul (e cel mai pretios lucru din lume), dar, sper sa nu realizati la fel de tarziu ca mine :(...sunt la stadiul la care nici macar nu stiu de ce dracu mai scriu...poate sa multumesc acei cativa,care inca ma sustin,dar....pe viitor as vrea sa......scriu mai vesel....
Pace voua,cititorilor....