Animal de companie...(imaginatie urbana)

Imaginatia. Privim in bezna si gandim la soare. Act de imaginatie. Orasul ca un animal. Rezultat al imaginatiei. Bucurestiul, noaptea,cand doarme. Arata ca un animal batut. Daca te uiti,il vezi. E un animal mare, puternic si inform. Membre titanice, oase grele, labe uriase zgarmand pamantul in somn. Blana gri, murdara, patata, cu smocuri gri si floci crescuti alandala. Pielea de pe burta albastruie brazdata de zgarieturi, bube si abcese. Maraie si plange in somn, iar pufniturile sale strabat orasul ca vaporii eliberati de o centrala cu aburi. Fiecare miscare a sa zguduie pamantul. Doarme si viseaza la cata bataie a luat in timpul zilei. Maraie in somn si daca il atingi se trezeste brusc si te musca. Ochii rosii injectati, privire vicleana, banuitoare, lipsita de simpatie, hepatica. Costeliv, subnutrit, Bucurestiul doarme si, in somn, rememoreaza ziua petrecuta:bataie, pietre aruncate dupa el si vanatai acolo unde loviturile si-au atins tinta. In mate putrezesc banane, muste, caini, pubele, pisici, oua, mere, flori, toate adunandu-se intr-o respiratie pestilentiala. Trupul lui e napadit de purici, pleosnite, capuse, igrasie, salmonella si, din loc in loc, bannere si pancarte: "votati!", "cumparati!", "fiti fericiti!", "mai bine", "un pic mai bine", "mult mai bine" sau "tot mai bine". Prin intestine tramvaie obosite dormiteaza in jurul depoului de la Sfincterul Pilornic. Doarme in balti, doarme in zapada, doarme in noroi, doarme in praf, pentru a se trezi din nou si a lua iarasi o crunta bataie si doi bocanci in cap. Imaginatia se incheie. S-a epuizat. Animalul nu mai exista,raman doar realitatea si slujbele noastre de cacat. Si, in timp ce serpuim pe trotuare, animalul prinde contur, ne priveste si in mintea lui apare o idee; act de imaginatie: "Va urasc paduchilor pentru ca ma urati, pentru ca sunteti rai, pentru ca ma doare, pentru ca ma loviti si pentru ca in rostul vostru pe lume nu vad decat albastrul vanatailor mele!". RAU ANIMAL

un rasarit in luna lui cuptor....

....ma duce cu gandul intotdeauna la mare.Si ma bucur.Ma face sa uit de probleme si sa imi aduc aminte de vacantele petrecute acolo si de cacatul ala de concediu pentru care am strans bani un an :)).Ma face sa rad.Ma duce cu gandul la Ea...poate ca ma asteapta si s-ar bucura sa ma vada.Sau poate ca sta linistita sperand ca o sa vin.Poate e furioasa...sau doar putin nelinistita.Ea uneori e rece,dar imi incalzeste mereu inima.Ma simte cand apar,se bucura.Dar e si trista...am sa plec iar.Dar e mai bine asa decat sa nu ma vada deloc.Ne-am obisnuit cu ideea.Noi doi impreuna,separat.Dar timpul trece,astept sa o revad.Si mi se face dor.Desfac o bere rece dar nu are acelasi gust.Cu timpul am inceput sa iti uit parfumul...te vad doar in poze printr-o perdea de fum...dar te vreau.

In viitor,poate ca timpul nu va tine cu noi,poate ca voi fi departe,dar intotdeauna vom avea.....acel rasarit de iulie,un rasarit in luna lui cuptor....

un mod de a-ti fute o zi din viata....

....pornind de la zilele toride ale verii in care investesti o mare parte a bugetului lunar pe un cacat de lichide reci(uneori magazinele isi bat joc de mine servindu-mi bere calda) sau un amestec de infect de chestii ieftine pe care ei le numesc meniuri "de criza" ajung sa ma gandesc ca poate Bucurestiul nu e pentru mine....asa ca,prinzand ocazia sa il parasesc(lucru care se intampla rar,evident)mi-am luat talpasita,impreuna cu niste amici de liceu si alti elevi,sa simt putin aerul proaspat de munte,un mic "rellax"cum il numesc eu.Drumul pot spune ca a fost un pic enervant datorita traficului infect,dar foarte ok datorita atmosferei de grup,facuta in microbuz,pe care sincer o cam uitasem si care chiar imi lipsea,cu tot cu danful berilor deschise,sau mirosul inedit de transpiratie al purtatorilor de "maieuri mulate",cu tot co sandwich-ul cu salam afumat,al amicului meu Dojo,care ne-a torturat cateva ore bune si cu ineditul Cd cu muzica al "camaradului" Pitbull,bineinteles,un gangster :.Dupa multe glume proaste,glume bune,dupa multe PET-uri de bere(evident cat mai mari si cat mai ieftine)am ajuns la asa zisa destinatie-PREDEAL-unde,un dragut profesor de geografie s-a gandit sa ne plimbe putin prin munti si sa ne puna putin corpul in miscare,observand ca dupa tot acel drum(bere si cogniac)nu numai ca ne amortisera membrele putin,unora li se inclestase si gura,doar ca,pe tot acel drum,am remarcat un peisaj pe care nu l-am mai luat in seama niciodata si de care nu m-as desparti niciodata.Eram fascinat de modul in care un munte era despartit de o cascada,de verdeata din jurul meu,de raul care m-a hidratat tot drumul...parca si soarele imi zambea dupa cerul albastru.A fost o zi care pe mine m-a marcat,mai ales ca am sfarsit-o printr-un gratar de nota 10 si,bineinteles,un pahar de vin acrit si bere rece....dar nu asta m-a socat cel mai mult....am ramas uimit ca din buzunar am scos doar 86 de lei,cu siguranta mai putin decat as fi cheltuit intr-o terasa din Bucuresti sau intr-o noapte intr-un club de tot cacatul,asa ca....fratilor,eu zic ca merita sa mai renuntati din cand in cand la jegul ala de strazi si plimbati-va.Eu de atunci am renuntat la Lipscani si prefer sa ies macar o data pe luna din Bucuresti fara sa ma intereseze exact destinatia.E sfatul meu,pace voua...cititorilor.