Animal de companie...(imaginatie urbana)

Imaginatia. Privim in bezna si gandim la soare. Act de imaginatie. Orasul ca un animal. Rezultat al imaginatiei. Bucurestiul, noaptea,cand doarme. Arata ca un animal batut. Daca te uiti,il vezi. E un animal mare, puternic si inform. Membre titanice, oase grele, labe uriase zgarmand pamantul in somn. Blana gri, murdara, patata, cu smocuri gri si floci crescuti alandala. Pielea de pe burta albastruie brazdata de zgarieturi, bube si abcese. Maraie si plange in somn, iar pufniturile sale strabat orasul ca vaporii eliberati de o centrala cu aburi. Fiecare miscare a sa zguduie pamantul. Doarme si viseaza la cata bataie a luat in timpul zilei. Maraie in somn si daca il atingi se trezeste brusc si te musca. Ochii rosii injectati, privire vicleana, banuitoare, lipsita de simpatie, hepatica. Costeliv, subnutrit, Bucurestiul doarme si, in somn, rememoreaza ziua petrecuta:bataie, pietre aruncate dupa el si vanatai acolo unde loviturile si-au atins tinta. In mate putrezesc banane, muste, caini, pubele, pisici, oua, mere, flori, toate adunandu-se intr-o respiratie pestilentiala. Trupul lui e napadit de purici, pleosnite, capuse, igrasie, salmonella si, din loc in loc, bannere si pancarte: "votati!", "cumparati!", "fiti fericiti!", "mai bine", "un pic mai bine", "mult mai bine" sau "tot mai bine". Prin intestine tramvaie obosite dormiteaza in jurul depoului de la Sfincterul Pilornic. Doarme in balti, doarme in zapada, doarme in noroi, doarme in praf, pentru a se trezi din nou si a lua iarasi o crunta bataie si doi bocanci in cap. Imaginatia se incheie. S-a epuizat. Animalul nu mai exista,raman doar realitatea si slujbele noastre de cacat. Si, in timp ce serpuim pe trotuare, animalul prinde contur, ne priveste si in mintea lui apare o idee; act de imaginatie: "Va urasc paduchilor pentru ca ma urati, pentru ca sunteti rai, pentru ca ma doare, pentru ca ma loviti si pentru ca in rostul vostru pe lume nu vad decat albastrul vanatailor mele!". RAU ANIMAL